vineri, 2 septembrie 2011

M-am indragostit!

Pentru prima data in viata mea, M-AM INDRAGOSTIT!

Si vreau sa incep prin a spune ca in timp ce ma gandeam in drum spre casa ce sa scriu pe blog, m-a sunat!

Ma simt impacat. Sunt pregatit sa fac 20 de ani! M-am indragostit!

Si zic pentru prima data in viata mea pentru ca asa e! Am mai fost indragostit, dar nu in felul acesta. Am fost indragostit de trupul cuiva, de misterul pe care-l emana, de ochii, de sanii, de felul in care gandeste si de cele mai multe ori, indragostit de felul in care era ea indragostita de mine. Acum este insa altfel. Sunt indragostit cu adevarat si simt asta!

Imi place foarte mult tipa. Imi place in primul rand varsta ei frumoasa. Arata o maturitate de care eu am nevoie la o tipa. O experienta de viata pe care nicio persoana de varsta mea nu o are si care-mi trebuie intr-o relatie pentru a fi pe aceeasi lungime de unda. Emana o incredere puternica varsta aceasta si o experienta relationala de care am nevoie pentru a avea o relatie cum imi doresc eu cu cineva. Apoi imi place mult parul ei. Imi plac culoarea, tunsoarea, firele subtiri si dese si felul bestial in care ii sta! Nici cret nici intins, undeva la mijloc. Imi plac ochii ei, complementari culorii parului, plini de bunatate sclipitori si fericiti. Imi place nasul, imi plac buzele si felul in care ele zambesc, imi place tenul ei fin si culoarea lui si toata fata! Rotunda si feminina si extrem de expresiva! Imi place mult si cum arata la corp dar aici nu intru in detalii :P

Imi place felul in care gandeste. E coapta la minte, nu judeca oamenii si mereu vrea sa ajute, sa te faca sa cresti intr-un mod fumos. Asta se trage din faptul ca este o persoana foarte citita. O femeie culta, care nu vorbeste cu "fataaaaaaaaa" sau alte apelative contemporane si stereotipice. Daca are un punct de vedere diferit, nu incearca sa il desfiinteze pe al tau. Iti arata ca il accepta si pe al tau si il imparte si pe al ei, necombatand cele 2 puncte de vedere ci alaturandu-le. Ca atunci cand faci cu cineva schimb de impresii. Ne aratam punctele de vedere ca pe 2 trofee obtinute de la viata de care suntem mandrii si stim sa-l felicitam pe celalalt pentru trofeul lui. Imi place mult si vocea ei. Asa linistitoare si constanta, cu o feminitate specifica. Imi place ca nu are autocenzuri. Ca nu se gandeste prea mult inainte de a zice ceva ci se gandeste cum sa o zica. Asa si trebuie! Imbraci adevarul intr-o haina frumoasa, nu dai o minciuna goala dar mai bine primita. Stie cum sa vorbeasca. Imi place si ca vorbeste mult, inseamna ca gandeste. Ca are ceva de zis! Ca si mine de altfel. Din punctele astea de vedere ma regasesc in ea. E ca mine doar ca in alt trup!

Imi place mult felul in care ma face sa ma simt. Are grija de mine, e protectiva dar nu in sensul matern, in sensul prietenesc. Stie sa asculte o nevoie. Nu trebuie sa-i zici ce-ti trebuie pentru ca imediat isi da seama. Ma citeste! Cand sunt cu ea, nici nu realizez cum trece timpul. As putea sa petrec o eternitate alaturi de ea vorbind si ascultand. Insa ea, spre deosebire de mine, stie si cand sa taca, si cand sa plece ca sa conserve momentul pana nu e prea tarziu si se strica frumusetea lui. E mai cumpatata decat mine, mai limitata din punctul asta de vedere. Limitare de care eu am mare nevoie si simt ca alaturi de ea as obtine-o. Ma completeaza!

Deci sunt fericit! M-am indragostit total de cineva! De felul in care arata, de felul in care gandeste, si de felul in care ma face sa ma simt! Si de data acesta n-am sa ma mai grabesc. Am sa o iau usor! Chit ca nu o sa fiu vreodata cu ea din punct de vedere matrimonial, macar ca prietena sa nu o pierd. Nu stiu inca cum ma vede ea, si ce vrea ea de la mine, insa nici nu vreau sa aflu momentan. Vreau sa mai raman putin cu capul in nori :) stiu ca are multe de oferit, vad si simt asta si am observat ca si eu am ceva de oferit! Ea imi ofera lectii de viata eu ii ofer greselile mele. Greseli pe care ea nu le-a facut si din care are ce invata, deci e un schimb cinstit. Ma linisteste. Ea este linistea mea. Este fotoliul in care ii place sufletului meu sa stea tolanit si sa leneveasca. Ea este desertul inimii mele pofticioase. Este ca un vis pe care inca nu l-am avut si pe care de abia astept sa-l traiesc. Si ma bucur ca am intalnit-o. Simt ca de cand m-am nascut, toate actiunile mele trebuiau sa ma aduca aici. Fiecare pas facut trebuia sa ma aduca in puctul asta! Mi-a dat speranta! Speranta ca mai sunt oameni deosebiti in lume, si ca afundarea asta oximoronica a mea in hedonism, din dorinta de a fi in trend si acceptat, este fara rost. Acum simt ca pot fi ceea ce imi place mie sa fiu pentru ca am un loc. Si chit ca se va intampla ceva de nu o sa mai vorbim niciodata, eu sunt fericit ca ma intalnit-o. E lucrul de care aveam eu nevoie cel mai mult in momentul asta al vietii. Speranta!