Precum paşesc prin această viaţă,

Ajută-mă să creez mai multe râsete decât lacrimi,

Să distribui mai multă bucurie decât tristeţe,

Să împart mai multă fericire decât disperare.

Nu mă lăsa niciodată să devin atât de indiferent,

Încât sa eşuez în a mai vedea minuni în ochii copiilor,

Şi sclipiri în ochii vârstnicilor.

Nu-mi permite să uit că efortul meu total este de a ridica moralul oamenilor,

De a-i face fericiţi şi să uite pentru o clipă,

Toate neplăcerile din vieţile lor.

Şi în momentul meu final,

Te voi auzi şoptindu-mi:

"Atunci când Mi-ai făcut poporul să zâmbească,

M-ai făcut pe Mine să zâmbesc"